Cum se montează corect placajul ceramic klinker
În cazul clădirilor deja existente, care nu au o fundaţie adecvată (caz des întâlnit) și unde nu se poate folosi faţada de cărămidă, putem folosi placaj ceramic klinker pentru a realiza o faţadă rezistentă, durabilă și estetică.
Acest material se poate utiliza împreună cu orice material structural sau cu rol de izolaţie (cum ar fi polistirenul sau vata bazaltică).
Placajul klinker este un material de placare pentru faţadă și interior care reproduce cărămida — atât în privința aspectului, cât și a rezistenţei la murdărie.
Faţada amenajată cu plăcuțele vă va încânta cu frumuseţea ei pentru o lungă perioadă de timp, dacă pregătiţi corespunzător substratul și dacă asiguraţi o execuţie corectă.
Materiale
- Placajul ceramic klinker.
- Adezivi: adeziv flexibil pentru plăci ceramice de clasă minim S1.
- Chit de rosturi: mortar de rosturi pe bază de Trass, pentru rosturi de 5-15 mm.
Montaj
Tipul de suport poate fi:
- Pereţi exteriori din cărămidă, BCA sau beton tencuiţi: grosimea tencuielii va fi de minim 1,5 cm.
- Sisteme termoizolante: în cazul sistemelor termoizolante (polistiren sau vată bazaltică) cu grosimi de până la 10 cm, se recomandă următoarele:
— alegerea unui adeziv pentru plăcile termoizolatoare cu performanțe superioare;
— numărul de dibluri va fi de minim 8 buc/mp pentru pereţii din beton sau minim 10 buc/mp în cazul fixării în zidării (în cazul zidăriilor din BCA
se vor folosi dibluri specifice);
— diblurile folosite pentru fixarea termoizolaţiei vor fi cu câte un cui metalic;
— plasa de armare folosită va avea o densitate minimă de 330 g/mp.
Se pot folosi și 2 straturi de plasă a căror masă cumulată să fie de minim 330 g/mp. În cazul sistemelor termoizolante de grosimi mai mari de 10 cm, se recomandă consultarea producătoru- lui de termosistem privind măsurile specifice ce trebuie luate.
Reguli de respectat la montarea placajului de tip klinker
- Suprafața pe care vor fi montate plăcuțele ceramice trebuie să fie plană. Planeitatea se va verifica cu dreptarul de 2 m. Sub dreptar, lumina nu trebuie să fie mai mare de 3 mm, indiferent de direcţia verificată.
- Aplicarea placajului pe fațada clădirii trebuie să fie precedată de pregătirea corectă a suprafeței. Aceasta trebuie să fie uscată, netedă, rezistentă, fără praf, curată și degresată. În cazul în care suprafaţa prezintă impurităţi se recomandă curăţarea acesteia și aplicarea unei amorse.
- Înainte de montajul propriu-zis al placajului, se va face trasarea poziţiei de montaj, astfel:
— se vor trasa linii orizontale paralele având o dis-tanţă între ele egală cu înălţimea a două placaje plus grosimea a două rosturi (de regulă 150 mm reprezintă distanța necesară pentru două placaje cu înălţimea de 65 mm plus două grosimi de rosturi a 10 mm);
— este foarte important de unde începem trasajul
liniilor orizontale, deoarece astfel vom evita debitarea inutilă a placajului ceramic. De exemplu, în cazul fațadelor se recomandă ca trasarea să înceapă de la partea superioară a golurilor de uși sau ferestre.
ATENŢIE: de obicei, din construcţie, geamurile nu sunt exact la același nivel, astfel încât tra- sarea o vom începe de la golul cel mai de jos. Pentru a nu fi observabile diferenţele de nivel între goluri, se vor folosi colţare la partea superi- oară a geamurilor.
- Se vor monta întâi plăcuțele din apropierea lini- ilor trasate, apoi se va monta rândul de placaj intermediar prin aproximare vizuală, astfel încât rosturile să fie egale.
- Pentru fixarea plăcuțelor se va aplica în mod obli- gatoriu adeziv și pe spatele plăcuțelor. Aplicarea adezivului se va face preferabil cu un șpaclu cu dinți de 3 mm. Prin presare ușoară cu mâna și mișcări laterale se va fixa acesta pe poziţia sa.
- Rostuirea se va face la cel puțin 24 de ore după montarea placajului ceramic. Consistenţa mortarului de rosturi trebuie să fie semiumedă. Astfel, va scădea riscul de murdărire a feţei plăcuțelor ceramice. În general, 60% din timpul total al punerii în operă îl consumă rostuirea. În același timp, rostuirea corectă asigură durabilita- tea lucrării, dar și aspectul estetic impresionant.
- Umplerea rostului se va face cu fierul de rostuit prin presare. Mortarul de rosturi ce cade la pune- rea în operă poate fi refolosit pentru chituire. De asemenea, surplusul de chit de rosturi poate fi eliminat cu ajutorul unui burete special.
- Finisarea rostului se va face cu un furtun de plastic rigid sau cu un fier de rostuit. Diametrul acestuia ne va da forma rostului: mai mult sau mai puţin adâncită.
Întreţinere
- Îndepărtați orice pată aparută pe suprafața placată în timpul montajului sau finisării rostu- lui cu ajutorul unei perii. Este interzisă curățarea placării prin umezire sau spălare cu apă. Lucra- rea recent realizată trebuie protejată de precipi- tații timp de 14 zile. Acoperiți zidul cu un material care permite trecerea liberă a aerului. Este inter- zisă utilizarea substanţelor hidrofobizante pentru creșterea impermeabilităţii suprafeţei. Acestea pot, de asemenea, să păteze plăcuțele ceramice de tip tradițional.
- După sezonul de iarnă pot să apară eflorescenţe
pe suprafaţa placajului. Cauzele pot fi multiple. De obicei, sub acţiunea precipitaţiilor, acestea vor fi îndepărtate. În caz contrar, se vor folosi soluţii diluate de acizi (clorhidric, formic sau fluorhidric) în concentraţie de maxim 3%, hidroxid de amoniu.
ATENŢIE! Acidul clorhidric nu este recomandat pentru curăţarea plăcuțelor în nuanţe de gri, deoarece le pătează.
- Pentru curăţarea de praf și de alte impurităţi, se recomandă spălarea suprafeţelor.
Montajul placajului ceramic klinker la interior
Datorită avantajelor, placajele klinker pot fi folosite și la interior. Chiar dacă se folosesc porţiuni mici pentru placare la interior, camerele capătă un farmec aparte.
Din motive arhitecturale, ocazional, se dorește punerea în operă a plăcuțelor ceramice fără colmatarea rosturilor cu mortar de rosturi (chit) sau / și cu rosturi foarte mici (sub 4 mm grosime).
În acest caz, este interzisă punerea în operă a plăcuțelor ceramice la exterior sau în încăperi cu umiditate ridicată (≥ 80%).
De asemenea, se recomandă ca, inițial, punerea în operă a plăcuțelor ceramice să fie făcută „pe uscat” și, ulterior, lipirea acestora pe suport.